Peste 150 de artiști independenți se reunesc la Grădina Botanică a Universității din București cu expoziții, audiții speciale de jazz, muzică clasică, pop-indie, poezie, proiecții în pădure, dans contemporan, discuții și dezbateri.
Cu peste 15 ani în spate și influențe din scena alternativă britanică, trupa The Amsterdams și-a stabilit un renume printre ascultătorii de gen, sound-ul lor lejer și inovator fiind primit cu entuziasm.
De la primul EP, Automatic și cele 4 patru albume de studio în discografie, The Amsterdams au cântat de-a lungul vremii la toate festivalurile importante din țară, alături de multe escapade în străinătate în țari precum India, Anglia, Franta, Italia, Austria, Croația, Spania etc., continuând să-și rafineze sound-ul și să exploreze noi drumuri muzicale, adăugând și mai multe elemente electro-pop.
The Amsterdams sunt: Andrei Hațegan (voce, chitară), Ovidiu Bejan (voice, synth), Andrei Ungureanu (chitară), Dragoș Crifca (bass), Gabriel Ciocan (tobe).
Din pasiunea pentru sunet și dorința de a transmite vibrații înalte spiritului, Gabriel Bălașa își invita auditoriul la o călătorie de poveste cu vibe fresh de vară acompaniat de natură.
Fiind un pictor desăvârșit al sunetelor, apreciat pentru prezenţa sa creativă a susținut concerte la diferite festivaluri naționale și internaționale în Ungaria, Luxemburg, Portugalia, Franța, Anglia, Germania, China, India. Instrumentul său, Hand Pan-ul este relativ nou, inventat în sec. XXI și inspirat de instrumentul Steel Drum, care a fost creat de către doi elvețieni. Fiecare notă conține până la 6 armonici diferite, în timp ce nota centrală conține 7, oferind sonorități incredibile, cosmice, ambientale care trimit spre meditație și o stare de liniște interioară. Explorând sunete și texturi în diferite genuri muzicale, focusul este valorificarea efectelor terapeutice pe care Handpan-ul le poate avea asupra sufletului. După o lungă căutare în care artistul și-a pus amprenta ritmului pe mai multe albume discografice în rol principal și secundar, anul 2018 aduce primul său album solo din carieră “Natural Groove”, descris de muzicianul si compozitorul Ovidiu Lipan ‘Țăndărică’ drept o “sinteză obsesivă a ritmului transpus în armonia universală”.
A cânta, nota undeva Rainer Maria Rilke, este cu adevărat un alt fel de a respira. Dar tot respirare este, am spune noi, și a asculta muzică. Iar atunci când muzica ni se servește, pe seară, din chitara lui Maxim Belciug, chitaristul Încântărilor, înțelegem că a respira înseamnă să simți gust de cireșe coapte în timp ce vezi timpul cum fuge călare pe-o stea albastră. Înseamnă să te întâlnești cu tine însuți copil, înălțat în spațiul dintre două note, mângâind pe creștet căluți de mare. Un răgaz de desfătare și frumos care ne amintește că avem nevoie, măcar uneori, să mai și respirăm. Poate că asta chiar ar mântui lumea.
Maxim Belciug este unul dintre cei mai carismatici muzicieni români de astăzi. Nonconformist și activ, chitaristul şi-a obişnuit publicul cu un tip de act artistic bazat pe sinceritate totală. În România, a susținut numeroase concerte, de la prima scenă a țării - Ateneul Român - până la locații mai neobișnuite, precum cheiul Dâmboviței din București sau Peștera Bolii din Petroșani.
În străinătate, chitara sa s-a facut deseori apreciată, în recitalurile susținute în Franța, Italia, Ungaria, Serbia, Austria, Scandinavia, Polonia și chiar pe tărâmul natal al chitarei, Spania. Discret ca persoană, dar expresiv până la năstruşnicie ca muzician, Maxim Belciug abordează un repertoriu eclectic, trecând cu graţie, într-un stil personal, de la baroc la muzică latino-americană sau de la romantici la flamenco, strunindu-şi chitara să caute mereu muzica pură, vie şi plină de culoare.
Astfel, apariţiile sale în concert se bucură întotdeauna de ecoul special al trecerii unei păsări rare. Când cântă la chitară, Maxim Belciug deapănă de fapt, în fraze cu sonorităţi diverse, uneori pasionale, alteori atinse de reverie, o poveste de dragoste. Dragostea chitaristului pentru instrumentul său, pentru muzică şi pentru frumos, sub care se ascunde speranţa că “frumuseţea va mântui lumea”.
Nidal Ștefan e un proiect solo, acustic, modern şi versatil, menit să fie Adevarat, însufleţit şi semnificativ.
E despre ce se-ntîmplă când Asculţi.
Alex Mișu & Maria-Iasmine Demir
Programul nostru constă într-o serie de piese din tot spectrul muzical cărora le-am conferit un ușor, dar incontestabil, parfum jazzistic, punctul de focalizare fiind, de fapt, cât de mult pot să difere modalitățile prin care ne exprimăm dragostea. Sperăm ca atmosfera de acoustic show să ofere publicului confortul necesar de a intra în universul nostru.
am auzit de unu’ care avea o drujbă
nouă şi
un copac de tăiat dar
la un moment dat
din trunchi s-a auzit aşa
o fojgăială gen şi
drujba s-a oprit
s-a constatat că era o pasăre
ascunsă acolo în scorbura ei
care se tot neliniştea
tipu’ a încercat
să gonească pasărea aia din scorbură
şi apoi s-a pus iar pe tăiat
după ce a căzut copacul
pe lamă era atâta sânge
de parcă ar fi fost cal
nu pasăre
o să plouă
spun bătrânele
ridicându-şi fustele
dar nimeni nu le crede
Coven Clash a aparut ca urmare a sesiunilor de jamming dintre Mircea Voloh si Andrei Constantinescu
ce au dat nastere unui setlist solid pentru a concerta live. Surprinsa in zona de rock alternativ, indie cu
accente de stoner si punk, trupa se lanseaza cu primul gig in 2018, Bucuresti.
In prezent detine 2 EP-uri lansate ”Bright Lights Of The Day And The Dark Side Back Of The Bus” , ”The
Slow Clap Of A Ticking Bomb” si ultimul single de pe viitorul EP ”Shut you down”.
Impartind scena de cluburi si festivaluri cu trupe locale si proiecte muzicale dar si ”abroad” precum Omul
cu sobolani, Partizan, Kumm, Poetrip, Orkid, Cherry Merry fiind doar cateva dintre acestea.
Cel mai proaspat lucru de care este fericita trupa fiind cooptarea lui Mihnea Panda Ferezan,
astfel trio-ul pregateste release-ul urmatoarelor materiale, cel mai probabil anul acesta.
Ansamblul Musica Viva, fondat în 2005 de către pianista Andreea Butnaru şi violoncelistul Florin
Mitrea, este gândit, conceput şi realizat ca o manifestare dinamică a muzicii camerale clasice, cu
tematici special concepute a fi originale şi autentice. Pasiunea pentru muzica de cameră a dat
naştere unor proiecte de succes realizate în ţară şi în străinătate. Printre ele se numără CD-ul O
călătorie spre Secolul al XX-lea (2017), producţie cu cele mai bune recenzii ale anului în
Actualitatea Muzicală, proiectul Symphony Box (2020), recitalul Brahmsiana (2008), spectacolul
sincretic De ce îl iubim pe Eminescu (2016-2017), proiectul de mare anvergură profesională
Beethoven – Integrala trio-urilor cu pian (2011-2012) şi Dialoguri cu Muzică (2013-2015).
Pianista Andreea Butnaru
Despre Andreea prietenii spun că este o persoană organizată şi lucidă, cu un râs contagios
şi viziune artistică. Ceea ce multi nu ştiu este că a avut un pian în casă şi doi părinţi matematicieni,
îndreptaţi către abstractul ştiinţei şi mari consumatori de muzică clasică.
A studiat pianul de mică şi s-a despărţit fără regrete de olimpiadele de mate, ca să dea curs unei
voci interioare mai puternice, care a dus-o spre Conservatorul din Bucureşti şi apoi către
Universitatea de Arte din Berlin.
Dublu licenţiată şi doctor în muzică, iubeşte scena şi muzica clasică mai mult decât orice; iar
combinaţiile dintre instrumente şi dintre arte sunt pentru ea la fel de fascinante precum explorarea
unor noi zone geografice. Îi place atât munca în echipă cât şi prezenţa solo, aşa cum arată
itinerariul concursurilor pe care le-a câştigat şi cel al concertelor pe care le-a avut. Cu bucurie află
părerile câtorva oameni de muzică, care au scris în diferite rubrici că „interpretarea emoţionantă,
tehnica fermă şi strălucitoare“, precum şi „sensibilitatea mişcătoare, uimitoare, cu adevărat
cuceritoare a Andreei Butnaru, ne conduc într-o lume muzicală vrăjită“.
Tot ceea ce experimentează ea - carte, film, călătorie, fapt de viaţă – ajunge la un moment dat să
se oglindească în subiectele pe care le alege şi în sonorităţile pe care le creează. De aceea,
dincolo de repertoriile muzicale, a dezvoltat în interiorul acestui concept o puternică parte
educativă, fiindcă muzica este o tradiţie temporală, pe care noi, muzicienii, trebuie să o dăm mai
departe.
Printre momentele de care este mândră se numără prezenţele în Festivalul Internaţional de la
Kyoto, premiul câştigat la Concursul Emanuel Durlet în Belgia, precum şi decernarea titlului de
Artist de Onoare al României, în 2005.
Violonistul Adrian Florescu
"Descoperim în Adrian Florescu, un muzician excepţional, cu reale abilităţi expresive şi
sunet generos" – aceasta este descrierea lui Pedro Carneiro, unul din cei mai mari muzicieni ai
lumii, despre violonistul cu care a colaborat în cadrul proiectelor sale. Rafinat constructor de lumi
sonore, Adrian Florescu are o carieră prestigioasă pe scenele Portugaliei, fiind membru fondator în
cvartetele Lusitano şi Odeon şi creator al unor stagiuni camerale de anvergură internaţională,
organizate în palatele Viçosa, Alter do Chao şi Vendas Novas; în realizarea acestora, violonistul a
colaborat cu Preşedintele Fundaţiei Casa de Braganca, actualul Preşedinte al Republicii
Portugheze, Marcelo Rebelo de Sousa.
A reprezentat cultura românească pe multe dintre scenele europene, colaborând, printre alţii, cu
chitaristul Bogdan Mihăilescu, în concerte organizate la Zurich, Berna şi Sofia şi fiind solist în
concerte cu Orchestra de Cameră Radio. În prezent, Adrian este concert-maestru al uneia din cele
mai bune orchestre româneşti, Orchestra Naţională Radio. Stăpâneşte un repertoriu impresionant,
în mai multe genuri muzicale, pe care îl construieşte cu profunzime şi bună intuiţie muzicală. Este
elementul pacificator al întâlnirilor de lucru, cel care reuşeşte să acordeze toate opiniile, să le
armonizeze, oricât de disonante ar fi ele la început, cu maturitatea unui artist cu multă experienţă
în diverse forme de colaborare.
Pentru Ruxandra Zamfir, Some Like it Hot reprezintă mai mult decât titlul celebrului
film în regia lui Billy Wilder. El este unul dintre filmele care i-au marcat adolescența,
deschizându-i ochii și sufletul către lumea jazz-ului american din perioada interbelică.
Tocmai de aceea în program se vor regăsi o parte din cântecele de pe coloana sonoră a
filmului - „I’m Through with Love”, „I Wanna Be Loved by You” sau „My Heart Belongs to
Daddy”. Partenerii Ruxandrei în această călătorie muzicală sunt pianistul Puiu Pascu și
contrabasistul Ciprian Parghel.
Ruxandra Zamfir este cântăreață de jazz și blues, cu o activitate concertistică bogată. Ea
absolvind mai întâi Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea
București), pentru ca apoi să înceapă să studieze muzica, obținând titlul de doctor în
muzică în 2013. În activitatea ei profesională, a colaborat cu muzicieni importanți,
precum Lucian Ban, Mircea Tiberian, Sorin Romanescu, Vlaicu Golcea, Mihai Iordache
sau Emil Bîzgă. Ruxandra are la activ două producții discografice - „Being Green”
(2008) și „Wild at Heart” (2017).
Puiu Pascu este unul dintre cei mai cunoscuți pianiști de jazz din România, care, de-
alungul timpului, a cântat alături de mulți muzicieni, dintre care îi amintim pe Pedro
Negrescu, Garbis Dedeian, Alex Man sau Virgil Popescu (emisiunea Garantat 100% -
TVR1). De asemenea, el a acompaniat voci celebre ale jazz-ului românesc, precum Anca
Parghel, Theodora Enache sau Maria Răducanu.
Ciprian Parghel este un contrabasist foarte apreciat în spațiul muzical românesc.
Absolvent al Conservatorului Regal din Bruxelles, Ciprian Parghel a apărut pe afișele
unor festivaluri importante de profil, ca Jazz International Festival (Belgia), Brașov Jazz
Internațional Festival, Gărâna Jazz International Festival sau Rimouski Jazz Festival
(Canada). El a colaborat cu numeroși muzicieni de jazz, dintre care îi amintim pe Anca
Parghel, Johnny Răducanu, Garbis Dedeian, Archie Sheep, Marius Pop, Bruno Castelucci
sau Eric Legnini.
El Madre si Sorin Sega creeaza o reintrepretare de ""templu urban"" a ceea ce
inseamna muzica sacra si world music cu tehnicitate si epic rock music, o
calatorie in jurul lumii prin sunet sacru si rock music intru bucuria de a fi in
reverb impreuna!
El Madre aka Andreea Tincea este vocea mai multor proiecte de muzica ce
impartasesc aceeasi fervoare si acelasi dor, indiferent de stilul muzical abordat
(Loungerie II - fusion punk jazz, Cats in the Rain - jazz, lounge and magic, Abator
Industries - contemporary improvised music and sound scored for silent movies, Las
Poftas - punk si altele). Accentul acestei persona muzicale numite El Madre este
Unitatea opuselor, cantecul sacru din jurul lumii si, cu respectul cuvenit, valorile unei
philosophia perennis care circula prin toate culturile civiliatiei umane: unitate in toata
expresia creatoare si creativa. Sorin Sega (chitara) a facut parte din proiecte precum Bass Turbat si Four of a Kind
[ro].
Insoteste vocea El Madre cu mult curaj, sunete eterale, ritmuri si tonuri rock care
amintesc de simplitatea si stilul universal al Ordinii si Armoniei.
Stil muzical: de la reinterpretari ale unor piese cantate in temple moderne ale limbii
ebraice, improvizatii sonore care amintesc de galopul cailor de tundra, atmosfera
caucazului, minaretele care reverbereaza a prospetime sufleteasca la ore de taina si
pana la mantre care aseaza efectul sunetului acolo unde se cuvine, in arta si tehnica de
a lucra cu sunetul ca instrument de acordaj vibrational.
Conceptul ‘Pasăre Măiastră’ este un regal dedicat vocilor jazzului din România precum Aura Urziceanu, Anca Parghel, Johnny Răducanu, Garbis Dedeian, Marius Popp, Richard Oschanitzky, Mircea Tiberian și alți artiști care ne-au înspirat cu muzica lor încă din anii 1970 de la primele festivaluri de jazz românești, concerte de club sau din înregistrări de referință.
Saxofonistul Cătălin Milea îi are alături pe legendarul Alex Man la chitară, iar 'Pasăre Măiastră' este o invitație unică de a reasculta în aranjament propriu piese emblematice precum ‘Toufette’, ‘În liniștea nopții’, ‘Pasăre Măiastră’, ‘Jocul țambalelor’, ‘Iubirea noastră e o vioară’, ‘Inimă nu fii de piatră’, ‘Pistruiatul’ și altele.
Cătălin Milea este unul dintre cei mai creativi și activi saxofoniști români, artistul român a înregistrat albumele Re-Bop Unit featuring Dick Oatts, cu participarea unuia dintre cei mai apreciaţi muzicieni de jazz din New York, Something for Now, înregistrat alături de trio-ul de muzică improvizată RAM, (Rodriguez/Aksunger/Milea), Evocative alaturi de ghitaristul Dan Mitrofan. Artistul poate fi vazut alaturi de Sonoterra Ensemble, Sorin Zlat Quartet, Bucharest Jazz Orchestra, Bigband-ul Radiodifuziunii Române și alte proiecte ca invitat.
Alex Man este un chitarist si contrabasist de jazz de notorietate, premiat de revista Actualitatea muzicala in anul 2014. Expresiv și versatil, este recunoscut și ca un rafinat acompaniator. A colaborat cu muzicieni si big band-uri din țară și străinătate, in numeroase concerte de club sau pe scene de festival. În prezent este cadru didactic asociat la secția Jazz a Universității Naționale de Muzică din București si sustine workshop-uri pe teme variate si de interes pentru tinerii muzicieni, participă constant in tabere de muzica improvizata si jazz ca profesor coordonator.
Cele două violoniste, Andreea Baicu și Cristina Beteringhe au creat grupul în urmă cu câteva luni cu scopul de a prezenta o versiune inedita, readaptata a celor mai cunoscute melodii clasice și moderne. Scopul nostru este acela de a propune noi sonoritati, ale diferitelor genuri muzicale cum ar fi cel clasic, latin, jazz, pop, blues și rock.
"Scriu melodii tembele, atipice și rebele, care
sună bine și au glume în ele, inteligente și
amuzante, deloc vulgare și nici pe departe
pedante, ușor sexuale, dar în limite normale,
ironizând comportamente uzuale, urbane,
mondene și cotitiene. Jonglez cu vocabular ce
merge la teatru, dar și la pahar, la terasă sau
în bar. De la școlar până la octogenar sprințar,
pentru cei singuri sau cei cu pereche, pică
bine în ureche, îndemnând la râs și desfătare
sau adâncă contemplare, fără a fi mult și gros
ori didactic-serios.
De meserie sunt actor, cu
cântec pe interior, nici verde și nici necopt,
născut în august ’88, la București. Am o mie
povești cântate, jucate, de chitară alintate, pe
ritm de pop, folk, reggae, rap și rock, despre
căutarea ce-ti da play la joc."
Alex Ștefănescu a participat în anul 2017 la emisiunea iUmor.
Momentul nu mai este disponibil online (din motive de
copyright), dar strânsese într-un an 1,6 milioane de vizualizări.
Un alt mai târziu, Alex a ajuns în finala emisiunii "Românii au
talent", propunând 3 piese grupate ulterior în EP-ul ""Trilogia
despre România"". Alex Ștefănescu a scris două spectacole-
albume tematice. Primul dintre ele, Ziua
Necunoștinței, un concertcare propune o
călătorie muzicală pe străzile sufletului
uman-urban, în ritmuri de pop, rock,
reggae, hip hop și multe altele, doar cu o
chitară acustică. Acesta ironizează fin
comportamentul uman, în dorința de a îi
ajuta pe omeni să se gândească la ce este
cu adevărat important pentru ei, în timp
ce se distrează copios.
În formula actuală, trupa Lunatic activează din vara lui 2020, înainte fiind exclusiv o trupă de coveruri.
Din 2020, băieții au pus accent exclusiv pe compoziție, pe creație proprie.
Perioada pandemiei a fost foarte productivă astfel că în 2021 Lunatic a concertat pe scenele din Quantic, The Pub, a cântat alături de Luna Amară și în cadrul festivalului Rockada + a lansat câteva piese de succes, unele difuzate la radio.
De asemenea, urmează sa fie lansat primul album de studio Lunatic, în 2022.
Michael Drew cântă o muzică care se poate încadra într-o suită de stiluri (pop-rock, indie, synth-pop, alternativ), dar pe care o definește ca fiind Surreal Pop. Piesele curg printr-o diversitate de linii melodice cu ritmuri bine conturate, dar cu elemente atipice și o instrumentație neconvențională.
"M-am născut pe drum, undeva între est și vest. Nimeni nu știe exact unde, iar eu nu știu exact de ce.
Bune sau rele, frumoase sau urâte, lucrurile care sunt vag definite sunt mereu recurente în viața mea. Frica de a nu alege ce cred că este corect m-a adus față în față cu zidul afurisit. Viteză maximă. Este o ipostază bună, mi-am spus. Unde mă duc, mă întrebam? Să virez? Stânga? Dreapta? E greșit?
Omul de lângă mine a spus ceva abia audibil. L-am rugat iar și iar să repete ce naiba zicea. A bombănit niște cuvinte. Cuvinte? Avem nevoie de cuvinte sa descriem lucruri? Avem nevoie de cuvinte să ne auzim pe noi înșine? Dacă de fapt cuvintele sunt de vină?
Pentru o secundă m-am gândit că ar trebui sa mă întorc înapoi. Dar până când călătoria în timp nu va deveni posibilă, mă îndreptam spre nicăieri. În acele momente m-am gândit la tine. M-am gândit cum eu te-am sărutat și cum tu l-ai sărutat. Și mi-am amintit dragă de vocea ta spunând-haide să vedem cât de departe putem ajunge. Ei, glorioși. Noi suntem ceea ce suntem.
N-are importanță. Cred că a venit timpul să iau nenorocita de decizie. A venit timpul să virez, înainte ca oasele să îmi îmbătrânească, înainte să uit cine sunt. La naiba de pereți, de cuvinte și la naiba cu inima mea. Nu vreau sa mă implic prea mult.
Eu sunt copilul care a fost uitat. Eu sunt tu."
Love,
Michael Drew
STORYTELLERS Acoustic Blues Project
""MUZICI si POVESTI din Istoria Folk-Blues-ului""
MARCIAN PETRESCU - muzicuta, voce, textier, povestitor
MIHAI TACOI - chitara acustica, voce
MARCIAN PETRESCU este cotat in prezent drept CEL MAI BUN CANTARET LA MUZICUTA din BLUES-ul Romanesc... are la activ 4 albume de studio, cel mai recent fiind ""DRIFTING BLUES""(2018).
Este UNICUL muzician de din blues-ul romanesc care a reusit performanta de a avea ca invitati speciali pe albumele sale, trei dintre cei mai iimportanti si renumiti muzicutisti din USA: SUGAR BLUE si CHARLIE MUSSELWHITE(ambii laureati cu GRAMMY) si pe RICK ESTRIN(multiplu nominalizat la Grammy si castigator a numeroase premii BLUES MUSIC AWARDS).
MIHAI TACOI este unul dintre cei mai buni chitaristi din tanara generatie, fluent atat in blues cat si in muzica de tip rock si rock alternativ. Este profesor de chitara la ROCK SCHOOL si pe langa activitatea alaturi de mine in proiectele TRENUL DE NOAPTE si STORYTELLERS, conduce propria formatia numita ""UMBRA"", cu care abordeaza un rock alternativ melodic. In trecut a cantat timp de aproape 4 ani in trupa Blue Spirit a lui Mike Godoroja.
Cu proiectul acustic STORYTELLERS, sunt readuse pe scena o serie de piese legendare din folk-ul si blue-ul vechi american, de la Johnny Cash, Bob Dylan, Sonny Boy Williamson, Sonny Terry & Brownie McGhee, Big Bill Broonzy, Little Walter, Muddy Waters, etc.. , dar si cateva piese de-ale lui Marcian, in limba romana, dar intr-o haina orchestrala inedita.
Show-ul este foarte dinamic si este pigmentat cu o serie de istorii nostime despre piese si autorii lor.
Mara Halunga și Cauê De Marinis Project s-a născut în luna mai a anului 2018, o manifestare sinceră și autentică, aducând din Brazilia, pe lângă binecunoscuta bossa-nova, și alte exprimări mai puțin familiare, dar tradiționale, rezultând o călătorie sonoră ce a pornit cu samba din São Paulo, orașul natal al lui Cauê, trecând prin Rio de Janeiro, fiind într-o continuă căutare și extindere.
Cauê a cunoscut România pentru prima oară și pe Mara în anul 2013, în timp ce el străbătea Europa într-un turneu.
În 2014, când a vizitat pentru prima oară Brazilia, marea pasiune a Marei pentru muzica braziliană a devenit și mai profundă. Timp de doi ani cât a locuit în São Paulo și - a perfecționat atât limba portugheză cât și tehnica vocală și a început să studieze diverse instrumente de percuție tradiționale.
De atunci și până în prezent, proiectul călătorește între Brazilia și România, răspândind muzica braziliană peste tot pe unde trece.
Vă propunem o seară colorată, veselă, dar și ușor melancolică, trecând prin samba, MPB ( Música Popular Brasileira) și bineînțeles, bossa-nova, exclusiv în muzicala limbă portugheză braziliană.
Duo vioară și cello.
Ne-am infiintat prin vara anului 2008 din pasiunea pentru muzica buna in general avand background-uri diferite muzicale dar motivati sa abordam compozitia intr-un mod diferit atat prin imbinarea stilurilor muzicale cat si prin incorporarea intrumentelor “exotice” in sonoritatea trupei.
Abordam o gama variata de striluri: Rock, Jazz, Blues,Funk, Ragtime, Electro si Folclor neaos si nu numai. Astfel au luat nastere printre primele mash-up-uri de piese, mai mult sau mai putin cunoscute, inainte ca acestea sa fie la moda, reiterpretate in stil propriu sau chiar combinate cu melodii din folclor. Cu timpul, am compus din ce in ce mai multe piese originale Retro Future, care ne-au fundamentat stilul.
In Decembrie 2018 am lansat albumul, ”Lume de roboti” in concertul de la Clubul Taranului. Pentru piesa “Ceai amar” am lansat videoclip. De atunci, am fost prezenti la diferite radiouri, cateva aparitii TV si chiar am intrat timp de 1 an in playlistul Radio Guerrila cu piesa “Ceai Amar”. Astfel, am ajuns chiar pe locul 1 in top Radio Guerrila iar piesa a stat in top pentru cateva saptamani si a fost pozitionata pe locul 30 in Top Radio Guerrilla pe tot anul 2019.
De atunci, ne-am mai tot vazut cu voi pe la diferite live-uri, si abia asteptam sa ne revedem!
Roana Red este un proiect muzical nou, inițiat de Ana Maria Rosu, o voce de jazz speciala si dinamica cu multe nuante, ce apartine noii generații de artiști români. Roana Red iși propune să aducă în atenția publicului noi abordări ale muzicii de jazz fuzionată cu genuri precum: soul, funk, influențe world music sau tradiționale românești. Repertoriul este format atât din prelucrări ale unor standarde de jazz rearanjate dar și din compoziții proprii. Scopul proiectului este acela de a aduce la un loc stările umane de liniște dar și de extaz, oglindite in muzica prezentata de Roana Red . Vocea isi va transpune sufletul pe melodiile acompaniate de doi muzicieni talentati si sensibili: Vlad Briciu-pian si Dimitrie Cristian-bas. “Concertul nostru te va purta intr-o poveste bazata pe stari si emotii, la care te vei gandi chiar in drumul tau spre casa.” Ana Maria Rosu(Roana Red) și-a început cariera muzicală destul de timpuriu, fiind remarcată de fiecare dată în cadrul festivalurilor de interpretare la care a participat și a câștigat numeroase premii și trofee, dar si in cadrul emisiunilor televizate precum “Vocea Romaniei”. Povestea jazzului începe in perioada liceului, cand descoperă atracția si plăcerea pentru improvizatie. Astazi, Ana Maria este absolventa a Facultatii de Muzica din Bucuresti, avand in palmaresul propriu colaborari cu muzicieni si artisti consacrati.
Lirism exagerat, piele de găină, rețete delicioase despre cum să fim mai buni, spoken word umoristic, ironie câteodată neînțeleasă, oglinzi și cascade de lumină, o implozie a vieții cu diversele ei fațete într-un concert mic și intim cu piese în ambalajul original, direct de la producători locali, livrate proaspăt la timpul prezent din fabrica de bucurie.
Va emite sunete în microfon microfon A-C Leonte, iar pe clapele pianului din grădină va apăsa Albert Tajti. Backing chirp: păsărelele din botanică A-C Leonte este o prezență care a transcens de mult etichetele stilistice plămădind în arta sa felurite direcții sonore manifestate organic sau prin explorări de texturi electronice, manifestul său fiind un ritual de introspecție, de ancorare în prezent, de explorare, trezie și ghidușie feminină. Pianistul ei preferat, Albert Tajti, este unul dintre cei mai activi muzicieni ai scenei de jazz autohtone, suflul său pianistic este inconfundabil și de o profundă inspirație atât pentru ascultători cât și pentru muzicienii cu care “stă de vorbă”.
Ana Dubyk a studiat pian clasic și canto clasic la liceul de muzică din Timișoara, continuând cu secția de jazz a Univerității Naționale de muzică din București, iar in 2018 a absolvit Masterul în cadrul cadrul secției de jazz de la Prins Claus Conservatory din Groningen, Olanda. A cântat în diferite cluburi și festivaluri din România, New York, Olanda și Republica Moldova (Filmul de Piatra, JazzTM, ShortsUP etc). A colaborat cu muzicieni din Columbia, SUA, Coreea, Italia, Spania, Franta, Lituania Rusia și cu muzicieni români precum, Mircea Tiberian, John Betsch, Albert Tajti, Toma Dimitriu, George Dumitriu, Sian Brie, Răzvan Cojanu, Andrea Caruso, Michael Acker, Mihai Iordache, Iulian Nicolau etc. Face parte din grupul a capella The Twisters, alături de care a colaborat cu pianistul de jazz, compozitorul și profesorul Mircea Tiberian în musical-ul ""Jazzy Tarot"". Printre proiectele sale regasim grupul acapella Blue Noise, From A Quiet Place. Anul acesta, urmeaza sa lanseze si primul album - ""Halcyon"", impreuna cu George Dumitriu si Andrea Caruso.
Îmbinând atmosfera visătoare a compozițiilor Anei cu sonoritățile experimentale ale chitarei lui Sian, duo-ul își propune să poarte publicul într-o lume în care contrastele se armonizează.
În repertoriu vom regăsi și ”Silence in Petrila”, piesă nominalizată la Premiile Gopo (2018) alături de muzica lui Mr. Jurjak pentru cea mai bună muzică originală (în documentarul Planeta Petrila, de Andrei Dăscălescu).
După ce studiază la Conservatorul din București, unde este inițiat în jazz și free jazz de pianistul Mircea Tiberian, Sian Brie se mută la Berlin. Aici are ocazia să cunoască și să colaboreze cu importanți muzicieni de pe scena berlineză, cum ar fi Christian Lillinger, Horst Nonnenmacher sau Manuel Miethe. După un an la Berlin, Sian Brie pleacă la Londra, oraș care îi permite întâlnirea cu muzicienii alături de care va forma grupul experimental UMAMI. Alături de UMAMI, Sian Brie are o serie de concerte în România, cele mai recente fiind pe scena Sălii Radio Cluj și la Teatrul Apollo 111 din București.
Este membru co-fondator al formației de muzică experimentală And then This!, iar printre alți muzicieni cu care colaborează se numără Mircea Tiberian, Maurice de Martin, Michael Griener, Mihai Iordache etc.
Mara Halunga & Cauê De Marinis Project s-a născut în luna mai a anului 2018, o manifestare sinceră și autentică, aducând din Brazilia, pe lângă binecunoscuta bossa-nova, și alte exprimări mai puțin familiare, dar tradiționale, rezultând o călătorie sonoră ce a pornit cu samba din São Paulo, orașul natal al lui Cauê, trecând prin Rio de Janeiro, fiind într-o continuă căutare și extindere.
Alaturi de ei, in aceasta seara, va fi Mateus Dantas, multi-artist brazilian, cu o diplomă de licență în Compoziție și Dirijare și un master în Etnomuzicologie, la Universitatea Federală din Bahia (Brazilia).
Din 1997, a lucrat în Brazilia ca regizor, producător, compozitor și interpret în domeniul muzicii. În 2003, a început să lucreze și în teatru, dans, spectacol și audio-vizual, fiind pe langa compozitor si actor, interpret și director muzical.
Vă propunem o seară colorată, veselă, dar și ușor melancolică, trecând prin samba, MPB ( Música Popular Brasileira) și bineînțeles, bossa-nova.
Natalia Pancec și Emilian Florentin Gheorghe, prezintă When Violin Meets Guitar.
Natalia, concertmaestru al Filarmonicii Romane, va trece cu ușurință de la Anotimpurile lui Vivaldi la muzica rock a anilor '80.
Programul concertului:
Vivaldi, Anotimpurile
Malmsteen
Led Zeppelin
Deep Purple
Queen
Metallica...
Concertul de Chitară Eclectică invită spectatorii să participe la o poveste muzicală spusă de doi actori.
Materialul muzical este unul foarte variat, trecând de la partea instrumentală, cu bucăți de chitară clasică, teme muzicale din filme celebre, muzică medievală, country, blues, balade rock, pe care o va interpreta Ionel Barac și continuând cu compoziții originale ale Alexandrei Stroe, o interpretă foare specială cu un timbru vocal aparte și un univers poetic la fel de special.
Concertul durează undeva în jur de 60 de minute, variind tempoul și dramatismul. Cu unele bucăți mai light, altele mai grave, unele mai repezi, altele melancolice.
Publicul va avea plăcerea de a recunoaște muzici arhicunoscute dar și surpriza de a descoperi muzici foarte fresh și plăcute auzului. Cei doi protagoniști ai poveștii sunt la început de drum muzical în această configurație, amândoi însă, cochetând cu muzica de dinainte.
Alexandra cântând pe scena festivalului „Roaba de Cultură” iar Ionel având apariții solo la“Femei pe Mătăsari” și “La pas pe Calea Victoriei”, fiind de asemenea din 2019 chitarist al grupului de muzică medievală Truverii.
Fiecare dintre ei e actor profesionist cu experiență vastă pe scenele teatrelor bucureștene iar în timpul liber și-au dezvoltat pasiunea pentru chitară, Alexandra compunând melodii inspirate din viața ei sau din opere dramatice, iar Ionel studiind versiuni instrumentale ale unor melodii cunoscute. Întâlnirea dintre ei s-a petrecut în culisele Teatrului Național, acolo unde în pauzele dintre repetiții la un spectacol cei doi au performat în prezența colegilor.
Atunci s-a născut ideea unei colaborări care s-a înfăptuit în premieră în cadrul festivalului de arte IzolArt Fest -Socolari, Caraș Severin, în anul 2021. Provocarea pe care o lansează Concertul de Chitară Eclectică publicului este de a descoperi dramatismul din muzica propusă de cei doi protagoniști. Sau de a descoperi muzica din poveștile lor. Oricare dintre cele doua abordări este binevenită, iar armoniile chitarei este întotdeauna prilej de stare de bine.
Suntem nerăbdători să performăm pe 25 septembrie, pe scena Weekend Session.
Orkid, trioul de shoegazeri nervoși din București, își definesc stilul ca fiind post-traumatic blues. Pentru ei este definitorie afecțiunea și respectul pentru balene, orci și tot felul de alte bestii marine, terestre și extraterestre.
Având influențe diverse, de la punk și garage la post-metal, de la indie și blues la math, prog sau chiar muzică academică, Orkid au lansat primul lor LP - Standing Still in the Dark - în octombrie 2016, urmat de single-ul Beasts Apart în decembrie 2017, apoi de EP-ul (soundtrack) Suruaika în aprilie 2018. La sfârșitul lui 2018, single-ul Daily Extinction marchează prima colaborare cu Adrian Despot ca producător, la VdV Music Studio. Apoi, în martie 2020, lansează EP-ul Deraiat primul lor material în limba română și produsul care cimentează relația pe care trio--ul o are cu Adrian Despot, Sorin Pupe Tănase și VdV Music Studio, Orkid găsindu-și mood-ul și sound-ul ideal în această formulă de studio. Alături de cei doi, Orkid a lansat al 4-lea material discografic pe 26 martie 2022, dublul album In the Light We Are Safe.
În cei 6 ani de existență au susținut peste 150 de concerte, au cântat în deschiderea unor formații ca: Mogwai (Scoția), Death in Vegas (Anglia), Mono (Japonia), The Underground Youth (Anglia), dar și a celor mai populare formații autohtone – Vița de Vie, Șuie Paparude, Coma, Emil etc. Au apărut într-un show televizat la TVR1 – Starea Nației, 2019 – și în zeci de emisiuni radio – Radio Guerrilla, Tananana, Gold FM, Rock FM etc.
Pentru că doi dintre orci vin din zona producțiilor vizuale, Vlad este de formare scenarist și regizor de film, iar Radu este animator și artist grafic, Orkid este un produs cinematic, care pune accentul și pe vizualuri animate, ilustrație și design.
Orkid sunt:
Vlad Ilicevici: chitare, synthuri, voce
Radu Pop: percuție, synthuri
Mihnea Dumitrescu: bass
From A Quiet Place este proiectul Anei Dubyk si al lui Albert Tajti. Cei 2 au inceput sa exploreze cantatul in duo in urma cu aproape 7 ani, prin standarde cunoscute de jazz, continuand mai apoi cu piese compuse de Ana. 2021 a fost anul cand au inceput sa scrie piese impreuna si sa descopere noi cai de a-si dezvolta un limbaj comun, impletit cu experientele muzicale diferite.
Jah Guidance HI-FI fondat în 2018 de Florin Bunget este un sistem de sunet dinamic construit pentru a răspândi vibrațiile pozitive ale muzicii reggae pentru mase.
Ne adunăm în jurul comunității locale de reggae organizând sesiuni în București și în țară împreună cu alți artiști precum Riddim Bandits Sound System, Jah Order Sound System și mulți alții.
Scopul nostru este de a proiecta pace și armonie tuturor celor care ni se alătură, folosind vinilurile ca sursă de terapie.
Așteaptă-te la o după-amiază răcoroasă cu noi și lasă-ți inima să danseze pon di riddim.
Pe 23 iulie responsabilii cu muzica sunt:
•JAH Guidance HIFI
•Riddim Bandits
•Sunday Service
•Pocpescu
Actriță și muzician cu o experiență de peste 20 de ani, Alma Nicole a cântat în fața a milioane de telespectatori cu ocazia concursului Vocea României, unde a ajuns până în finala ediției din 2018. De atunci își concentrează tot timpul și creativitatea în muzica ei originală.
2020 a fost anul lansării primului său single - ""The Reason"". În luna septembrie, publicul a avut parte de o proiecție ""first-look"" a videoclipului, urmat de un concert live sold out. Clipul a câștigat premii la festivaluri de film în SUA, Suedia, Spania, UK, Macedonia, Slovacia, Germania, Cehia.
În noiembrie a lansat piesa ""Stuck to You"", care s-a bucurat de un material video special, filmat într-o căsuță din copac în inima Transilvaniei. Au urmat în 2021 ""Tonight"", ""Amazing Grace"", o reinterpretare aparte a celebrului ""La Betleem colo'n jos"" și multe altele, pe care le găsiți pe site - almanicole.ro
De curând Alma Nicole a lansat cel mai nou videoclip filmat în Scoția pentru piesa ""You Are"".
Este o piesă despre legăturile puternice care sparg barierele spațiu-timp. În viață avem puține astfel de conexiuni și asta le face cu atât mai valoroase. Am lucrat cu Ciprian Iacob (compozitor de muzică de film) pentru a-i oferi feeling-ul cel mai apropiat celui pe care voiam să-l transmit. Sunt foarte mândră de ce a ieșit. M-am întors de curând dintr-o călătorie în Portugalia unde am filmat cadre pentru un nou clip pe care-l pregătim pentru vară. Vom înscrie 'You Are' la festivaluri de film și am în lucru piese noi.
Abia aștept să ne vedem la Weekend Sessions! Mă simt ca în vacanță când văd atâția oameni relaxați, bucurându-se de natură și de muzică - e un mediu perfect pentru socializare și deconectare de lumea agitată în care trăim. Nu mai e mult până la prima noastră întâlnire din acest an în Grădina Botanică. See you soon!
Absolvent al Facultății de Litere din cadrul Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, își continuă studiile la Universitatea din București, unde obține o diplomă de masterat în literatură și titlul de doctor în litere cu o teză despre fantastic în literatura est-europeană. Debutează în 2002 cu placheta Zorovavel publicată la Editura Grinta, din Cluj, debut girat de o prefață a lui Victor Cubleșan și de un cuvânt al lui Ion Mureșan.
Urmează volumele de versuri Santinela de lut (Editura Vinea, 2005), Cântec pentru Maria (Editura Vinea, 2007), Bătrânul, o divină comedie (Editura Charmides, 2009), Fără titlu (Editura Paralela 45, 2011), Cântec de leagăn pentru generația mea (Editura Paralela 45, 2018).
Format ca poet, se afirmă ca prozator odată cu romanul Întâmplări la marginea lumii (Editura Cartea Românească, 2007), continuând cu volumul de proză Două povestiri (Editura Tracus Arte, 2010), Teofil și Câinele de lemn (Editura Herg Benet, 2012), Vizita (Editura Herg Benet, 2013), În urmă nu mai e nimic (Editura Polirom, 2015), Arșița (Editura Paralela 45, 2019), Dispariția (Polirom, 2021).
Tot în 2021 publică la editura Polirom volumul pentru copii Anisia și uneltele fermecate.
În 2011 publică la Editura Tracus Arte, eseul Introducere în fantasticul de interpretare, iar în 2012 monografia Radu G. Țeposu, rafinament și intuiție, la Editura MNLR.
Printre alte premii relevante, pentru romanul Teofil și Câinele de lemn este desemnat Tânărul prozator al anului 2012, volumul de poeme Cântec de leagăn pentru generația mea obține premiul Observator cultural, iar romanul Arșița Premiul agentiadecarte.ro.
Iulian, în stilul caracteristic, despre cel mai important principiu pe care trebuie să-l respecte un DJ și de ce li se pare tuturor că e ușor să faci asta.
Îți aduci aminte când ai mixat prima dată în Control și cum a fost?
Acum vreo doi ani și ceva și a fost bine.
Care e una dintre melodiile de care „faci abuz” în seturile tale?
Sunt multe.
Dar aia cu care mergi la sigur când vrei să danseze lumea?
Și astea sunt multe.
Dar aia cea mai amuzantă/nepotrivită care ți s-a cerut?
Nu spun. (Râde)
Care a fost momentul în care ai zis: „Gata, mă fac DJ!”
Încă nu a fost.
Care ți se pare cel mai important principiu pe care trebuie să-l respecte un DJ?
Să fie el însuși, dar să nu uite și de ceilalți.
Ce mai faci în afară de asta?
Bine, tu?
De ce li se pare tuturor că e ușor să fii DJ?
Hahaha!
E foarte, foarte multă muzică bună. Cum faci față?
Cu brio, cred.
Care au fost primele albume pe care le-ai cumpărat? Dar ultimele?
Țintești prea departe sau prea aproape.
Duo Kitharsis - Alexandra Petrișor și Dragoș Horghidan este un duo de chitară clasică care evoluează pe scenă din 2009. După ce au absolvit cu succes ca artiști a Facultății de Interpretare Muzică ,Universitatea Națională de Muzică București ,sub îndrumarea profesorului lor de chitară, Lector Cătălin Stefănescu. In 2012 au urmat un master ca duo de chitară la Hochschule für Musik und Darstellende Kunst Stuttgart . În 2016 au absolvit cu succes o diplomă de master la HEAR Strasbourg (Academia de muzică din Strasbourg) și la Universitatea din Strasbourg cu distincții excelente .
Între 2013-2015 au fost studenți ai Conservatorului din Strasbourg ( Cycle de spécialisation « Duo de guitares » ) sub îndrumarea unuia dintre cele mai cunoscute duouri de chitară, Duo Melis , Alexis Muzurakis și Susana Prieto.
În 2016 au absolvit cu succes un master în „ Duo de chitare ” la HEAR Strasbourg (Haute école des arts du Rhin) și la Universitatea din Strasbourg . Pe lângă examenul final de concert , care a avut un mare succes, Alexandra și-a scris teza despre muzica compusă pentru două chitare și Dragoș și-a scris teza despre muzica transcrisă pentru două chitare.
În 2017 au urmat și studiile Parcours personnalisé ca duo de chitară la Conservatorul din Strasbourg.
Duo Kitharsis a fost invitat să susțină concerte pe scene internaționale din Marea Britanie, Germania, Franța, Spania, Belgia, Italia, Polonia și India printre artiști internaționali celebri în numeroase festivaluri de chitară. Au cântat cu succes cu ovații în picioare la Saint Martin-in-the-Fields din Londra. Au concertat la Paris la Hôtel de Soubise - Archives nationales în seria de concerte organizată de Asociația „Jeunes Talents” și în seria „Nouveaux Talents” desfășurată la The Auditorium - Cité de la musique et danse din Strasbourg.
În 2014, cea de-a treia ediție a turneului extraordinar „Muzica în Palatele României” l-a avut ca protagoniști pe Duo Kitharsis și s-a dovedit a fi un mare succes în rândul iubitorilor de muzică clasică.
Duo Kitharsis a interpretat „ Concertul pentru două chitare și orchestră ” de Mario Castelnuovo-Tedesco cu Orchestra Națională a Radio București în 2015 ( Premieră națională ). De atunci, au fost invitați să cânte în mod regulat cu orchestrele din întreaga lume. În mai 2019, au avut un turneu polonez de concerte și au susținut Concertul cu Filarmonica Zielona Gora .
Primul CD al duo-ului a fost înregistrat la QBK Records în 2015 și a fost primit cu un entuziasm imens de iubitorii de muzică la chitară.
Sunt invitați în mod regulat să concerteze în unele dintre cele mai prestigioase săli de concerte: Ateneul Român, Palatul Sutu, Palatul Mogosoaia, Palatul Cantacuzino, Castelul Peleș, Castelul Bran, pentru a numi doar câteva.
În decembrie 2019, au cântat în India la cea de-a 10-a ediție a Festivalului internațional de chitară The C alc utta .
În 2020, Duo Kitharsis a înregistrat un al doilea CD - Duo Kitharsis joacă Chopin la DA Guitar Records .
Proiectele lor de înregistrări de rang înalt sunt distribuite la nivel mondial în magazinele online.
Pentru toți cei care au iubit, iubesc și vor iubi, este adus la microfon un mic îndemn la a mai iubi o dată, și încă o dată, iar toate melodiile care vor alcătui repertoriul de dragoste, dor și de tristețe, aceste câteva elemente care ne fac să simțim că trăim cu adevărat, vă vor purta ceva mai departe de lumea asta, din care, pe culoarul nostalgiei, toți vrem, din când în când, să mai evadăm.
Emoțiile de altădată, prin sinceritatea și simplitatea versurilor și adevărul interpretării, sunt aduse pe scena de astăzi, lăsându-ne să ne bucurăm de un farmec aparte, cel al trecutului.
“Așa-mi bate inima”, “De ce te uiți la mine cu ochi străini și goi”, “Iubite”, “Plimbare prin București” – sunt câteva dintre cântecele pe care Corina Sîrghi [una dintre cele mai adevărate prezențe de pe scena muzicală din țară] și Cătălin Răducanu [înzestrat și versatil pianist de jazz și muzică clasică] le readuc pe 16 Iulie în Grădina Botanică și în atenția publicului de la Weekend Sessions.
Din pasiunea pentru sunet și dorința de a transmite vibrații înalte spiritului, Gabriel Bălașa își invita auditoriul la o călătorie de poveste cu vibe fresh de vară acompaniat de natură.
Fiind un pictor desăvârșit al sunetelor, apreciat pentru prezenţa sa creativă a susținut concerte la diferite festivaluri naționale și internaționale în Ungaria, Luxemburg, Portugalia, Franța, Anglia, Germania, China, India. Instrumentul său, Hand Pan-ul este relativ nou, inventat în sec. XXI și inspirat de instrumentul Steel Drum, care a fost creat de către doi elvețieni. Fiecare notă conține până la 6 armonici diferite, în timp ce nota centrală conține 7, oferind sonorități incredibile, cosmice, ambientale care trimit spre meditație și o stare de liniște interioară. Explorând sunete și texturi în diferite genuri muzicale, focusul este valorificarea efectelor terapeutice pe care Handpan-ul le poate avea asupra sufletului. După o lungă căutare în care artistul și-a pus amprenta ritmului pe mai multe albume discografice în rol principal și secundar, anul 2018 aduce primul său album solo din carieră “Natural Groove”, descris de muzicianul si compozitorul Ovidiu Lipan ‘Țăndărică’ drept o “sinteză obsesivă a ritmului transpus în armonia universală”.
"Felul în care YCCMD a conjugat și mixat stilistica sonoră – de la indie-folk și synth la accente de world music și blues – cu pasajele vocale în registre multiple (de la șoaptă timbrată și falsetto, până la voci răstite), îl transformă într-un exemplu (fericit sau nefericit) de eficiență muzicală." (Bogdan Serban - Radio Guerrilla)
Domnica Drumea s-a născut în 1979, la Râmnicu-Vâlcea. Este poetă și traducătoare. Locuiește în București. A absolvit Facultatea de Litere din București, secția Română-Engleză. Înființează, în anul 2000, Cenaclul Litere 2000, împreună cu Marius Ianuș. Este prezentă în volumul colectiv 40238 Tescani, apărut în anul 2000. Debutează în 2003, cu volumul Crize, distins cu premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din București. În 2009 publică volumul Not for Sale, iar în 2014 publică volumul Vocea.
„Domnica Drumea aduce în poezie o autenticitate izbitoare, lipește fâșii de viață și coșmar pe epiderma textuală, dar o face într-o cadență de «romancero de după bloc», vocea ei urcă imperceptibil și coboară brusc într-un dans al imaginii înlănțuite fără speranță de o memorie sortită să dăinuiască.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)
„Poezia Domnicăi Drumea e simplă și directă, frumoasă și tăioasă, bine decupată din existențialul social și biografic și bine scrisă, o poezie căreia îi spun un DA categoric.” (Mihail Vakulovski)
Creatură hibridă
lucrurile frumoase mă distrug
sunt mult mai bătrână decât tine
creatura hibridă căreia îi e mereu foame
am lăsat în urmă o casă sub asediu
nevoia mea de a mă crucifica
de a atinge orice mână întinsă
îţi cerşesc mila
deşi între noi nu există milă
doar un glob fosforescent care ne luminează
pe dinăuntru
în lumina zilei mă dezintegrez
creatură hibridă fără inimă
şi fără sex
am o soră geamănă
ea râde şi pentru mine
...
We Singing Colors a apărut în peisajul muzical în 2011 și îi recunoști cel mai ușor după fluieratul Good Days, Bad Days, care se aude de la primul album din 2014, Made of wool, made of Heavy Metal.
Au urmat multe concerte în cluburi și festivaluri din țară, înregistrări și o serie de concerte în Marea Britanie, un scurt tur în Japonia și India, show-uri live și sesiuni radio în Spania, Bulgaria, Ungaria, Serbia, Slovenia sau Moldova. Al doilea album, Lone Learner a apărut în 2018, iar câteva piese, precum, Get Up Slowly sau Hunger au beneficiat și de videoclip.
foto We Singing Colors , by Mihnea Caraivan.
"Saxophone Wizard”
Weekend Sessions vă invită sâmbătă, 9 iulie 2022, să petreceți în compania unuia dintre cei mai creativi și apreciați muzicieni ai jazz-ului românesc, saxofonistul Catalin Milea. Cunoscutul interpret și compozitor vă propune să regăsiți aici melodii și sunete metamorfozate în colajul muzical inedit „Saxophone Wizard”.
„Saxophone Wizard” este o colecție de cântece, melodii de suflet care ne-au lăsat în memorie o puternică amprentă sonoră. Ele ne amintesc de persoane, momente sau lucruri dragi, fie că e vorba de familie sau de cultura din care provenim. Pot fi o rimă, un cântec de leagăn pe care ni-l cânta mama sau un hit auzit de multe ori la radio, care ne-a impresionat și pe care l-am ascultat de atât de multe ori încât a devenit o stare de spirit în sine; poate fi o melodie pe care am compus-o noi înșine. Acest cântec a devenit frecvența cu care tu vibrezi la unison, care te învăluie și iți aduce alinare. Este un recital solo propus de Cătălin Milea cu instrumente de suflat, efecte, create cu ajutorul sunetelor de saxofon, clarinet bas, flaut, caval.
Cătălin Milea este unul dintre cei mai creativi și activi saxofoniști români, artistul român a înregistrat albumele Re-Bop Unit featuring Dick Oatts, cu participarea unuia dintre cei mai apreciaţi muzicieni de jazz din New York, Something for Now, înregistrat alături de trio-ul de muzică improvizată RAM, (Rodriguez/Aksunger/Milea), Evocative alaturi de ghitaristul Dan Mitrofan. Saxofonistul a colaborat cu diversi artiști/ansambluri ca invitat: European Youth Big-Band (condus de Peter Herbolzheimer), European Contemporary Orchestra (ECO), Camerata Ardesko; ca lider, cu trio-ul Synaesthetik, Confluence Quartet, Re-Bop Unit, Cătălin Milea Hammond Trip, colaborări cu Carlo de Rosa, Eric Revis, Tommy Crane, Nasheet Waits, Anthony Pinciotti, Dick Oatts, Sam Newsome, John Engels, Eugen Gondi, Mircea Tiberian, Anca Parghel, Johnny Răducanu și multi alții. Artistul poate fi vazut alaturi de Sonoterra Ensemble, Sorin Zlat Quartet, Bucharest Jazz Orchestra, Bigband-ul Radiodifuziunii Române și alte proiecte ca invitat. Acesta este și un educator activ, oferind ateliere de lucru și cursuri de măiestrie, la Universitatea de Muzică din București și Colegiul Național de Muzică George Enescu. Pentru mai multe informații vizitați:
Website: www.catalinmilea.com
Youtube: Catalin Milea
Instagram: saxophone_wizard
Facebook: catalinmileajazz
Cats in the Rain susțin concerte ceremonie: pentru serile în care îți dorești să călătorești departe, în tine, sau în lumile personale, acesta e concertul potrivit!
Trio-ul propune, prin piesele originale, o introspecție pornită în căutarea catharsisului dar și a întrebărilor vindecătoare; muzica lor conduce într-o lume a semnelor, a dramatisului, a plăcerii devastatoare și a curajului de a ieși la suprafață vieții. Căci undeva trebuie să întâlnim lumina!
De la referințe livrești care amintesc de Boris Vian, până la tăria feminină a Juliei Kristeva și încrederea de sine inspirată de tălpile goale ale lui Isadora Duncan; de la papucii orientali ai lui Dhafer Youssef și până la poeticul apăsat din cântecele regelui David... concertele Cats in the rain te poarta.
Pe principiul confesiunii ca denunț de sine (și de lume) se bizuie poezia Lenei Chilari, a cărei bunică adevărată nu e cea evocată cu pietate și candoare, ci Angela Marinescu. De-acolo i se trage confesiunea scrisă cu șmirghel și rulajul de traume expus mai degrabă provocator decât compasional. O scriitură „rea”, neiertătoare și vag masochistă practică și Lena, dar numai pentru a putea ascunde reversul de inocență strivită și de empatie dureroasă. Firește că pe acest fond scrisul nu e „un deliciu”, ci mai curând o traumă el însuși, unghii înfipte în suflet. Când tandrețea vine întotdeauna după violență („ce drăguță ești când ești vânătă și plânsă”) și într-o lume în care „fiecare duce o cocoașă și un viol în spate”), poezia nu poate fi decât denunț. Dar un denunț care ține locul compasiunii, căci nu e Lena fata care să dea cuiva o cană de noviciok la bătrânețe. (Al. Cistelecan)
Lena Chilari s-a născut în 1995 în satul Pepeni, raionul Sîngerei, Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Litere din Cluj. A publicat în revistele Steaua, Echinox şi pe platformele literare „O mie de semne”, „Fabrica de poezie”, „Noise Poetry”.
Pe principiul confesiunii ca denunț de sine (și de lume) se bizuie poezia Lenei Chilari, a cărei bunică adevărată nu e cea evocată cu pietate și candoare, ci Angela Marinescu. De-acolo i se trage confesiunea scrisă cu șmirghel și rulajul de traume expus mai degrabă provocator decât compasional. O scriitură „rea”, neiertătoare și vag masochistă practică și Lena, dar numai pentru a putea ascunde reversul de inocență strivită și de empatie dureroasă. Firește că pe acest fond scrisul nu e „un deliciu”, ci mai curând o traumă el însuși, unghii înfipte în suflet. Când tandrețea vine întotdeauna după violență („ce drăguță ești când ești vânătă și plânsă”) și într-o lume în care „fiecare duce o cocoașă și un viol în spate”), poezia nu poate fi decât denunț. Dar un denunț care ține locul compasiunii, căci nu e Lena fata care să dea cuiva o cană de noviciok la bătrânețe. (Al. Cistelecan)
Lena Chilari s-a născut în 1995 în satul Pepeni, raionul Sîngerei, Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Litere din Cluj. A publicat în revistele Steaua, Echinox şi pe platformele literare „O mie de semne”, „Fabrica de poezie”, „Noise Poetry”.
Cristi Horia , violonist și compozitor cu o bogată experiență camerală (Renaissance Quartet, Solaris Quartet, When Violin Meets Guitar, Vergura...) , a pornit într-o călătorie dinspre muzica clasică către genurile contemporane de rock, jazz și world music. A colaborat cu diverse orchestre simfonice din țară și cu artiști români și străini (Mihai Mărgineanu , Ioan Gyuri Pascu, Cornel Cristei, Sorin Romanescu, ). Fiind licențiat în muzică , istorie și drept , pasiunea sa este de a facilita spaţii multiculturale, performanţe artistice și implicare in proiecte educaţionale și formative.
Violonistul român Mateus Mai-Antal (n. 1989) s-a născut în București într-o familie cu preocupări muzicale și începe studiul viorii la vârsta de 6 ani, având-o pe mama sa ca profesoară. Absolvent al liceului de muzică “George Enescu” și masterand al Conservatorului din Basel, unde parcurge studiul viorii alături de profesoara Adelina Oprean. După finalizarea studiilor de licență și master în Basel, începe un al doilea master cu specializare în solistică, la clasa profesorului Rudolf Koelman, în cadrul Universității de Arte din Zurich. În ultimii ani a cântat pe scene internaționale , atât în orchestra, cât și ca solist sau în grupuri de muzică de cameră, a participat la masterclass-uri distinse și a fost membrul orchestrelor Sinfonieorchester Basel, Musikkollegium Winterthur și Orchestra Simfonică din Bilbao. Din 2019, Mateus s-a alăturat orchestrei de cameră Radio din București, iar din 2021, este membru al Filarmonicii “George Enescu” din București.
Salut! Suntem Private Venganza, o trupă de rock alternativ formată în septembrie 2021. De la coveruri Paramore și Queens of the Stone Age la Billie Eilish si la Radiohead, am început să ne creăm un stil propriu și încet încet ideile sunt coapte în cuptorul minții și se transformă în piese proprii.
Tudor Niculescu-Mizil a absolvit în anul 2010 Universitatea Națională de Muzică din București,
specializarea chitară clasică. În anul 2012 a absolvit programul de masterat al Academiei de
muzică din Maastricht. În anul 2016 și-a definitivat studiile doctorale ale Universității Naționale
de Muzică din București. Apare în spectacole de ținută pe scena Ateneului Român – atât individual,
cât și în formații camerale – pe scena Studioului de radio „Mihail Jora” al Radiodifuziunii
Române și devine invitat permanent în cadrul unor proiecte artistice de lungă durată derulate de
prestigioase instituții culturale românești.
Cd-ul său, „Romantic guitar” lansat în anul 2015 îmbină sensibilitatea și expresivitatea specific
romantice cu virtuozitatea interpretativă.
Tudor face parte în mod constant din jurii de specialitate în cadrul concursurilor naționale și
internaționale de profil din țară și este directorul artistic al concursului international de chitară
clasică “Talente în afirmare”, ajuns în anul 2022 la cea de-a X-a ediție.
Pe lângă activitatea de solist și profesor, Tudor Niculescu-Mizil se manifestă și în domeniul
publicațiilor pentru chitară clasică. Astfel, în perioada 2017-2020 vor apărea 3 cărți de
specialitate ale sale sub egida Editurii Muzicale.
Gabriela Costa – voce
Alex Man – chitara
Alex Mike - contrabas
O invitatie pe pamant nord-american, intr-un concert cu povesti muzicale ca o calatorie, in care ne vom legana in pulsatia swing-ului sau vom aluneca usor in starea “blues” a unor standarde jazz minunate din anii ’20- ’60… Cu sonoritati aproape de traditie dar puternic marcate de personalitatile celor trei, ca oameni si artisti.
Gabriela Costa a aparut pe scena inca de la 6 ani, intr-un festival concurs in care a fost premiata, si este selectata la 11 ani, pentru unul dintre concertele Cenaclului Flacara. Timp de cativa ani activeaza in cadrul ansamblului de estrada „Tinemar” al Casei Armatei din Mangalia, timp in care, ca solist vocal, face inregistrari in Radiodifuziunea Romana si filmari la TVR.Participa si este premiata in calitate de cantautor (voce-chitara) la festivaluri de folk si face parte din cenaclul de muzica si poezie „Altfel” al Casei Studentilor din Cluj, cu invitatii la emisiuni tv. si inregistrari radio.Debutul solistic in jazz este marcat la Jazz Napocensis, ed. XIV, timp in care descopera o mare pasiune si pentru muzica braziliana.Intalnirea cu chitaristul Alex Man, se concretizeaza sub forma unui album unic pentru piata muzicala de la noi împreună cu Softrecords . Sustine numeroase concerte in diverse formule muzicale si este invitata a Big Band-ului Radio in cadrul emisiunii “Jazz pe romaneste”, patronata de Florian Lungu, si a Filarmonii Ploiesti alaturi de formula de trio jazz a acestei institutii.In prezent este activa in numeroase concerte, si inspirata tot de muzica, gandeste si creaza bijuterii handmade cu aceeasi pasiune cu care canta.
Află mai multe despre Gabrielei Costa aici.
Absolvent al Facultății de Jazz “Richard Oschanitzky"" din Timișoara, și deținător al unui master la Universitatea Națională de Muzică București, Alex Man este un foarte apreciat si foarte activ chitarist si contrabasist de jazz, premiat de revista Actualitatea muzicala in anul 2014. Expresiv și versatil – trecând cu usurință de la un gen jazz-istic la altul, cu relaxarea celui care stăpânește extrem de bine instrumentul - este recunoscut și ca un rafinat acompaniator, atent în permanență la estetica muzicală, doritor de a pune în valoare personalitatea celui alături de care cântă.Colaborează, de-a lungul timpului, cu muzicieni si big band-uri din țară și străinătate, in numeroase concerte de club sau pe scene de festival. În prezent este cadru didactic asociat la secția Jazz a Universității Naționale de Muzică din București si desfasoara o activitate continua de pregatire a elevilor din spatiul preuniversitar in vederea admiterii la facultatile cu profil jazz, cu rezultate remarcabile ale elevilor admisi in tara si in strainatate. Sustine workshop-uri pe teme variate si de interes pentru tinerii muzicieni (ansamblu, tehnica instrumentala, improvizatie, compozitie, managment muzical) si participa constant in tabere de muzica improvizata si jazz ca profesor coordonator. Este solicitat cu regularitate in jurii internationale ale concursurilor studentesti de jazz, precum cel de la Tg.Mures- Festival International Studenţesc de Jazz.
Află mai multe despre Alex Man aici.
Alexandru ' Mike' Marin a absolvit liceul de muzica George Enescu la sectia de contrabas clasic . A participat la festivalul International” Eurorchestries “din Franta in postura de contrabasist solist . Tot in acest an a participat la festivalul “Impreuna Formatii Pentru Viitor” din Intorsura Buzaului unde a primit diploma de: “ Cel mai bun basist” al festivalului . In anul 2016-2017 a facut parte din programul Erasmus+ . Program in care a sustinut concerte in: Sardinia si Lituania , alturi de componentii celorlalte tari implicate . Cu ocazia absolvirii liceului a concertat alaturi de orchestra Colegiului la Ateneul Roman in postura solist. In vara anului 2017 indreptandu-se catre stilul de Jazz . Din luna Octombrie 2017 pana in prezent este student al Universitatii Nationale De Muzica din Bucuresti la sectia de compozitie Jazz. A castigat un numar considerabil de premii precum si locul II la concursul national ""New Jazz Players"" editia 2019.
Află mai multe despre Mike Alex aici.
DIN SEOCHO ÎN GWANAK
un grup de turiști urmărește
lampioanele care nu se mai întorc
enormi liliaci negri cu pântecele alb
deasupra centrului Gugak
e amiază
nicio adiere de vânt
razele soarelui
transparente și minuscule dantele din nailon
din district în district
când siluetele clădirilor sunt singurele păduri care-nconjoară orașul
te țin de mână suntem înfometați
înțepeniți de-atâta mers
cu ghiozdanele în spate
butelii enorme de scafandru
pregătiți să coborâm la metrou
ca două murene timide înapoi în recif
Fernando Mihalache este unul dintre puținii interpreți români ai acordeonului care au reușit să pătrundă pe scenele de concert. A obţinut titlul de doctor în muzică la Universitatea Natională de Muzică Bucureşti, in anul 2011. Calitățile sale remarcabile îi permit să abordeze o mare varietate de genuri și stiluri muzicale – o recunoaștere a acestui fapt constituind-o prezența sa pe scena Festivalului George Enescu, a Festivalul Jazz Blues& More,“The Sound of Spring”, etc. Unul dintre cele mai importante proiecte ale sale este “Traffic Strings”, materializat cu un compact disc în 2009. Alături de vibrafonistul Alexandru Anastasiu, pune bazele “Accord Vibes”, un proiect de anvergură (acordeon şi vibrafon), unic în România. Un alt proiect interesant prin asocierea timbrală (flaut, acordeon, pian şi contrabas) cât şi prin repertoriul abordat este “Maxim Quartet”. În anul 2018 a fost protagonistul Turneului “Muzica in Palatele României”. Anul trecut a fost invitat în cadrul Buzau International Arts Festival, fiind protagonistul proiectului sincretic "Citadele culturale". In prezent conduce singura clasă de acordeon, de nivel universitar, din România.
Muzician cu o bogată experiență de concert, se poate spune că Sorin Romanescu este unul dintre cei mai importanţi chitariști ai scenei româneşti de jazz. Debutând în anii '90 activitatea sa muzicală nu s-a limitat însă doar în zona jazz-ului și improvizaţiei. A fost basist în trupa Sarmalele Reci împreună cu care a înregistrat primul album al trupei, "Țara te vrea prost". A compus muzică pentru proiecte de dans contemporan ale unor coregrafi precum Eduard Gabia, Vava Stefănescu, Florin Fieroiu, Mihai Mihalcea, Andreea Novac. A susținut concerte de muzică contemporană în cadrul unor festivaluri naționale și internaționale iar din 2005 este colaborator permanent în proiectele muzicale ale lui Alexandru Andrieș, atât concerte cât și albume. Compozitor şi producător audio, numele său este asociat cu campanii publicitare pentru care a compus muzică, precum și cu unele filme documentare sau artistice pentru care a compus coloane sonore precum documentarele "Afacerea Tănase" - regia lonuţ Teianu (nominalizare pentru muzică la Premiile Gopo), "Cold waves" - regia Alexandru Solomon sau filmul de lung metraj "Câini" - regia Răzvan Mirică pentru care a primit premiul Gopo pentru cea mai bună muzică originală. Activitatea sa ca muzician de jazz acoperă o perioadă îndelungată începând cu anii 90 de-a lungul căreia a colaborat cu muzicieni de jazz din România din toate generațiile: Marius Popp, Garbis Dedeian, Romeo Cozma, Nicolas Simion, Mihai lordache, Vlaicu Golcea, Luiza Zan, Ruxandra Zamfir şi mulţi alţii. Aparițiile sale concertistice acoperă o vastă varietate stilistică, de la jazzul standard până la muzică de avangardă. Este colaborator sau co-autor în proiecte muzicale care însumează peste 20 de albume.
Ruxandra Zamfir este cântăreață de jazz și blues, cu o activitate concertistică bogată. Ea
absolvind mai întâi Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea
București), pentru ca apoi să înceapă să studieze muzica, obținând titlul de doctor în
muzică în 2013. În activitatea ei profesională, a colaborat cu muzicieni importanți,
precum Lucian Ban, Mircea Tiberian, Sorin Romanescu, Vlaicu Golcea, Mihai Iordache
sau Emil Bîzgă. Ruxandra are la activ două producții discografice - „Being Green”
(2008) și „Wild at Heart” (2017).
DIN SEOCHO ÎN GWANAK
un grup de turiști urmărește
lampioanele care nu se mai întorc
enormi liliaci negri cu pântecele alb
deasupra centrului Gugak
e amiază
nicio adiere de vânt
razele soarelui
transparente și minuscule dantele din nailon
din district în district
când siluetele clădirilor sunt singurele păduri care-nconjoară orașul
te țin de mână suntem înfometați
înțepeniți de-atâta mers
cu ghiozdanele în spate
butelii enorme de scafandru
pregătiți să coborâm la metrou
ca două murene timide înapoi în recif
Soul Serenade este o noua si revigoranta interpretare acustica a genurilor "roots" si "old time" care te va purta de pe strazile din Chicago pana pe drumurile prafuite din sud. In martie 2013, trupa a obținut locul II la Festivalul European de Blues din Toulouse (European Blues Challenge), aceasta fiind si prima participare a Romaniei la acest festival/concurs. In noiembrie 2013 trupa a fost prezenta in cadrul renumitului festival "Blues Sur Seine" din Franta.Trio-ul bucurestean a fost "opening act" pentru Rhiannon Giddens & Layla Mccalla, castigatoare Grammy.
Raluca Radu este interpretă de folclor muzical din născare și etnolog prin formare. Aceste două componente au făcut-o să înțeleagă că folclorul muzical este o parte a istoriei mici, a banalului cotidian. În spatele unui cântec se ascunde o poveste care vorbește în aceeași măsură despre mine și despre tine. La Weekend Sessions, ea, alături de intrumentiști talentați, vor aduce cântece din folclor cărora le vor da o haină nouă!
Sunt studentă în anul IV la Universitatea Națională de Muzică din București, secția chitară clasică. Muzica, actoria si dansul mi-au plăcut de când eram mică. Aveam obiceiul să cânt, să dansez sau să spun poezii mai tot timpul (la început în familie, iar de la vârsta de șase ani la Palatul Copiilor în corul Allegretto, unde am învățat să cânt, la actorie sub îndrumurea profesorului Virgil Constantin și în anasamblul de balet clasic și modern Arabesque. Pe la nouă ani, am descoperit la școală chitara, ca disciplină opțională. Mi-a plăcut din prima clipă, motiv pentru care am decis să studiez acest instrument în cadrul unei școli de muzică. La început, părinții mei nu au fost de acord să urmez cursurile Colegiului Național de Muzică „George Enescu” din București, dat fiind că eram eleva unei școli internaționale. Totuși, după mai multe discuții pe care le-am avut în timpul vacanței de vară, ei au înțeles că eram cu adevărat hotărâtă să merg pe această nouă cale, muzica.
Claudiu Komartin ar fi putut fi poet şi atât. Ar fi fost oricum unul dintre cei mai reprezentativi şi premiaţi douămiişti. Ar fi putut fi traducător şi atât. Inteligenţa şi atenţia la nuanţă l-ar fi păstrat printre cei bine cotaţi. Ar fi putut fi băiat frumos şi atât. Sunt mulţi care nu aspiră decât la asta.
Dar Claudiu a ales o luptă absolut imposibilă şi complet ingrată, de promotor al poeziei româneşti contemporane. Fie că vorbim de Casa de Editură Max Blecher, care şi-a concentrat eforturile pe promovarea poeţilor mici şi mari, fie că vorbim de Institutul Blecher, club de lectură cu vad format, unde toată suflarea cu pretenţii literare din România a făcut testul publicului, fie că vorbim de revista Poesis Internaţional, pe care o conduce din 2010, Claudiu a luat în braţe destine de poeţi şi le-a împins spre consacrare cu genul ăla de altruism despre care tinzi să crezi că e un mit, ca grifonii şi orgasmul feminin.
Nidal Ștefan e un proiect solo, acustic, modern şi versatil, menit să fie Adevarat, însufleţit şi semnificativ. E despre ce se-ntîmplă când Asculţi. Nidal stefan is a modern solo acoustic project meant to be Real, Soulful and Meaningful. It's about what happens when You Listen.
Radu Zăgrean cântă la tobe de 15 ani, a urmat studii de pedagogie muzicală și a făcut parte din numeroase trupe. A fondat ZRM Music prin care împărtășește plăcerea de a descoperi și a învăța un instrument muzical cu persoane de toate vârstele – atât copii care își doresc să se dezvolte, cât și adulți care regretă faptul că nu au avut ocazia, interesul și, de cele mai multe ori, curajul să abordeze un instrument de percuție sau cu coarde.
La invitatia lui Manos Hadjidakis a sustinut mai multe concerte la Atena, stabilindu-se apoi in capitala elena unde a si infiintat prima clasa de harpa la Conservatorul din Atena si la Conservatorul de Stat din Tesalonic. Deasemenea a fondat ansamblul de harpe “Aeolian Harps” cu care canta muzica traditionala greceasca.
Maria Bildea s-a nascut la Bucuresti, unde si-a inceput studiile in cadrul Liceului de Muzica “George Enescu”, studiind cu Prof. Ioana Brustur. Studiile universitare le-a urmat la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” unde a studiat cu Prof. Ion-Ivan Roncea, studiind deasemenea si cu Liana Pasqualli.
A debutat la varsta de 12 ani dupa care a castigat numeroase premii la concursuri de interpretare pentru harpa. La 18 ani a concertat cu cele mai importante orchestre din Romania, participand in acelasi timp la concursuri internationale in Israel si America unde a si primit in dar o harpa de concert de la Deane Sherman.
Aflata in Grecia, a sustinut numeroase recitaluri si concerte impreuna cu orchestrele “Camerata Friends of Music”, Orchestra de Stat din Atena, Orchestra de Stat din Tesalonic, “Orchistra ton Chromaton” si “Solistii Patras”, colaborand de-a lungul vremii cu muzicieni renumiti precum Sir Neville Marriner, Michel Plasson, Sally Sondesky, Vangelis, Vasso Papandoniou, Ion-Ivan Roncea, Horia Andreescu, iar datorita renumelui artistei au fost scrise special piese dedicate acesteia, cum ar fi cele scrise de Theodore Antoniu sau Dan Dediu.
Maria Bîldea este prim harpista in Orchestra Nationala Simfonica a Radiodifuziunii de la Atena, unde activeaza de aproape 20 de ani.
Hot Club de Bucharest readuce muzica lui Django Reinhardt. Originar din suburbiile Parisului din anii 30, the "hot gypsy swing", acest stil distinct, energic al jazz-ului a fost creat de legendarul chitarist Django Reinhardt.
Astăzi, la peste 70 ani de la apariția sa, stilul unic al celui care este considerat părintele jazz-ului european este încă prezent și chiar înfloritor pe scenele de jazz pariziene.
Trupa Hot Club de Bucharest a luat ființă în 2008, din pasiune pentru muzica marelui compozitor și interpret belgian, Django Reinhardt, conectându-se la marea familie manouche - trupe numite Hot Club, din întreaga lume, în onoarea cvintetului Hot Club de France, inițiat de legendarul chitarist.
În cei 14 ani de activitate, Hot Club de Bucharest și-a rafinat continuu modalitățile de exprimare a acestui gen, într-un mixt echilibrat de tradițional și modern.
Hot Club de Bucharest sunt: Mălin Cristache - chitară, Adrian Ștefan - chitară și Pavel Zurka - contrabas
Ligia Keșișian a debutat în 2017 cu volumul de poezie Mici cutremure, urmat de Miss Houdini (2019), publicate la Editura Charmides. Selecții din poemele ei au fost traduse în franceză, maghiară, greacă și engleză și publicate în mai multe antologii și reviste literare.
Traduce poezie și proză din engleză și spaniolă (Alejandra Pizarnik, Alejandro Jodorowsky, Raul Zurita, Mario Benedetti etc.). În timpul liber, curatoriază festivaluri de muzică și film, organizează petreceri cu lăutari și muzici tradiționale fuzionate și creează poeme-colaj.
Poiectul Cristina Radu & Serghei Manaf Duo a aparut in vara anului 2020 ca o manifestare sinceră și autentică care încearcă și reușește să aducă intr-o maniera personala acorduri si povesti din Brazilia, bineinteles, toate cantecele fiind interpretate in limba portugheza braziliana.
Proiectul nostru este despre a aduce in sufletele oamenilor caldura si relaxarea plajelor insorite din Ipanema si Copacabana, prin poeziile pline de maiestrie lirica dar si prin ritmurile diverse ale muzicii braziliene toate astea rezultand o calatorie imaginara catre taramurile indepartate ale Braziliei inapoi in secolul 20 atât de plin de contraste.
Cântecele pe care le cântâm sunt alese din stilul bine cunoscutei bossa-nova, dar și din alte stiluri mai puțin cunoscute dar tradiționale precum samba si mpb.
Inspiram publicul să împărtășească vibratia noastra si sa traiasca atat emotia romantica cat si energia dansantă.
"Cristina Lupu si Florin Serban formeaza un duo chitara/voce, un proiect nascut din dorinta celor doi de a umple gradinile Bucurestiului de muzica pe care o iubesc. Aduc cu ei un numar de jazz si ceva blues, cu standarde, bossa nova si improvizatii la cald, numai bune de ascultat pe o patura sub stele. Din meniul lor fac parte standarde faimoase ca Summertime sau Cry Me A River, ‘slagare’ ale muzici braziliene ca So Nice si Corcovado, dar si cantece mai putin cantate, standarde pitite de lumina reflectoarelor sau piese bluesy inspirate din musical-urile lui Stephen Sondheim.
Cate ceva despre Cristina: este vocalista si cantautoare, iubeste sa scrie cantece de dragoste dar si sa cante cantece scrise (frumos) de altii. In 2015 canta pe scena Vocea Romaniei in echipa lui Tudor Chirila, iar intre 2020-2022 urmeaza cursurile Facultatii de Compozitie Jazz din cadrul Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti.
In prezent lucreaza la un album de piese originale (de dragoste!) sub titlul provizoriu de ‘Sweet Amnesia’, ce cuprinde o colectie de povesti adunate de-al lungul catorva ani nelinistiti. De ceva timp le testeaza in concerte intime prin gradinile si ceainariile Bucurestiului, dar si pe scene mai mari, in deschidere pentru artisti ca Luiza Zan sau The Mono Jacks.
Cate ceva despre Florin: este chitarist si profesor de chitara, fondator al unei scoli private de muzica din Bucuresti, www.scoalachitara.ro. Este absolvent al Facultatii de Muzica din cadrul Universitatii Spiru Haret din Bucuresti si chitarist autodidact. In paralel incepe studiul jazz-ului la Scoala Populara de Arte, urmand cursul de improvizatie jazz al regretatului pianist Marius Popp, dar si o serie de lectii particulare cu chitaristul de jazz Sorin Romanescu.
In prezent este chitarist in trupa Popas, dar a colaborat si cu alti artisti sau trupe ca Elena Gheorge, Delia, Impact sau Lucia Dumitrescu. Este chitarist in proiectul “Povestea Leului Ra”, un spectacol-concert de Marius Popa si Cezar Chioca, a carui premiera va avea loc in curand intr-o formula inedita, VR360.
"
Ligia Keșișian a debutat în 2017 cu volumul de poezie Mici cutremure, urmat de Miss Houdini (2019), publicate la Editura Charmides. Selecții din poemele ei au fost traduse în franceză, maghiară, greacă și engleză și publicate în mai multe antologii și reviste literare.
Traduce poezie și proză din engleză și spaniolă (Alejandra Pizarnik, Alejandro Jodorowsky, Raul Zurita, Mario Benedetti etc.). În timpul liber, curatoriază festivaluri de muzică și film, organizează petreceri cu lăutari și muzici tradiționale fuzionate și creează poeme-colaj.
Muzician cu o bogată experiență de concert, se poate spune că Sorin Romanescu este unul dintre cei mai importanţi chitariști ai scenei româneşti de jazz. Debutând în anii '90 activitatea sa muzicală nu s-a limitat însă doar în zona jazz-ului și improvizaţiei. A fost basist în trupa Sarmalele Reci împreună cu care a înregistrat primul album al trupei, "Țara te vrea prost". A compus muzică pentru proiecte de dans contemporan ale unor coregrafi precum Eduard Gabia, Vava Stefănescu, Florin Fieroiu, Mihai Mihalcea, Andreea Novac. A susținut concerte de muzică contemporană în cadrul unor festivaluri naționale și internaționale iar din 2005 este colaborator permanent în proiectele muzicale ale lui Alexandru Andrieș, atât concerte cât și albume. Compozitor şi producător audio, numele său este asociat cu campanii publicitare pentru care a compus muzică, precum și cu unele filme documentare sau artistice pentru care a compus coloane sonore precum documentarele "Afacerea Tănase" - regia lonuţ Teianu (nominalizare pentru muzică la Premiile Gopo), "Cold waves" - regia Alexandru Solomon sau filmul de lung metraj "Câini" - regia Răzvan Mirică pentru care a primit premiul Gopo pentru cea mai bună muzică originală. Activitatea sa ca muzician de jazz acoperă o perioadă îndelungată începând cu anii 90 de-a lungul căreia a colaborat cu muzicieni de jazz din România din toate generațiile: Marius Popp, Garbis Dedeian, Romeo Cozma, Nicolas Simion, Mihai lordache, Vlaicu Golcea, Luiza Zan, Ruxandra Zamfir şi mulţi alţii. Aparițiile sale concertistice acoperă o vastă varietate stilistică, de la jazzul standard până la muzică de avangardă. Este colaborator sau co-autor în proiecte muzicale care însumează peste 20 de albume.
Cristi Horia este un muzician cu o bogată experienţă muzicală, venit dinspre muzica clasică şi înglobând pe parcurs noi stiluri muzicale, de la jazz şi rock la muzică electronică. În domeniul muzicii camerale, cu cvartetele de coarde Renaissance şi Solaris, a avut o amplă activitate concertistică de peste 10 ani. Primul pas în domeniul jazzului l-a făcut în anul 2008 odată cu lansarea albumului Zona Limită împreună cu Cornel Cristei, iar de acolo opțiunile sale muzicale s-au diversificat înspre stilurile contemporane ale muzicii, dar şi prin fuzionarea acestora. Între 2009 şi 2017, a făcut parte din proiectul-duo When Violin Meets Guitar, rezultând o apropiere fructuoasă atât dintre muzica clasică și cea de rock, cât şi din îngemănarea acestor două instrumente cu rezonanţe şi origini comune. Din anul 2007 colaborează constant cu Mihai Mărgineanu, atât ca violonist cât și ca producător muzical. În ultimii ani preocupările sale au ajuns şi în sfera componistică, prin colaborări sau în nume propriu. Vergura (2016-2019), proiect clasic/electro minimal, filmul Valea Orbilor (2019), proiectul Muzeul Intenţiilor (2017-2019) sunt câteva exemple. Proiectul muzical propus de cei doi muzicieni își are originile în pasiunea comună pentru improvizaţie, versatilitate ritmico-armonică, tehnici moderne de redare şi transformare a materialului sonor - precum live looping şi sound designing, dar şi crearea de spații sonore - scenografie auditivă. Pornind de la confluenţe muzicale semnificative, anume întâlnirea dintre Barocul muzical și jazz-ul contemporan, două fenomene distante în timp, dar produse ale aceluiaşi geniu improvizatoric, cei doi muzicieni se servesc de mijloacele tehnice şi de expresie actuale pentru a da naştere unei atmosfere multidimensionale în care intuiția și măiestria muzicală se întrepătrund.
Cristina Lupu este vocalista si, uneori, chitarista, iubeste sa scrie cantece de dragoste dar si sa cante cantece scrise (frumos) de altii. In 2015 canta pe scena Vocea Romaniei in echipa lui Tudor Chirila, unde face primele lectii de canto cu prof. Gabriela Dutescu. Urmeaza o serie de cursuri particulare (chitara la scoalachitara.ro, canto cu prof. Luiza Zan, actorie la scoaladeactorie.ro, teoria muzicii cu prof. Alina Manolache), iar intre 2020-2022 este studenta a Facultatii de Compozitie, sectia Jazz, la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti.
In prezent lucreaza la un album de piese originale (de dragoste!) sub titlul provizoriu de ‘Sweet Amnesia’, ce cuprinde o colectie de povesti adunate de-al lungul catorva ani nelinistiti. De ceva timp le testeaza in concerte intime prin gradinile si ceainariile Bucurestiului, dar si pe scene mai mari, in deschidere pentru artisti ca Luiza Zan sau The Mono Jacks.
‘Sweet Amnesia’ a luat nastere in urma cu 5 ani, in serile si noptile albe petrecute cu chitara in brate, dupa serviciu; un calup de cantece amestecate, uneori jucause, uneori nostalgice, alteori ironice, nervoase, galagioase; un one-woman show (voce/chitara) confesiv, o privire pe gaura cheii in lumea unei fete aproximativ oarecare.
Părând că se distrează distrându-ne pe noi, poezia lui fanfarov trece ca o fanfară, învăluită în fumul ei de transă, fals ludic, iluzoriu, funambulesc, fals-revendicativ, nelumesc și hilar pe alocuri. În el întrezărim, voit blurată, o natură retractilă, orgolioasă, ironică, cu mize destrămate, emanând o amărăciune controlată, scrâșnind inaudibil în spatele ritmurilor „asurzitoare”, promițând ceva imposibil de decelat: un ținut arid, dar deja fascinant (o stepă).
Salut! Suntem Private Venganza, o trupă de rock alternativ formată în septembrie 2021. De la coveruri Paramore și Queens of the Stone Age la Billie Eilish si la Radiohead, am început să ne creăm un stil propriu și încet încet ideile sunt coapte în cuptorul minții și se transformă în piese proprii.
Actriță și muzician cu o experiență de peste 20 de ani, Alma Nicole a cântat în fața a milioane de telespectatori cu ocazia concursului Vocea României, unde a ajuns până în finala ediției din 2018. De atunci își concentrează tot timpul și creativitatea în muzica ei originală.
2020 a fost anul lansării primului său single - ""The Reason"". În luna septembrie, publicul a avut parte de o proiecție ""first-look"" a videoclipului, urmat de un concert live sold out. Clipul a câștigat premii la festivaluri de film în SUA, Suedia, Spania, UK, Macedonia, Slovacia, Germania, Cehia.
În noiembrie a lansat piesa ""Stuck to You"", care s-a bucurat de un material video special, filmat într-o căsuță din copac în inima Transilvaniei. Au urmat în 2021 ""Tonight"", ""Amazing Grace"", o reinterpretare aparte a celebrului ""La Betleem colo'n jos"" și multe altele, pe care le găsiți pe site - almanicole.ro
De curând Alma Nicole a lansat cel mai nou videoclip filmat în Scoția pentru piesa ""You Are"".
Este o piesă despre legăturile puternice care sparg barierele spațiu-timp. În viață avem puține astfel de conexiuni și asta le face cu atât mai valoroase. Am lucrat cu Ciprian Iacob (compozitor de muzică de film) pentru a-i oferi feeling-ul cel mai apropiat celui pe care voiam să-l transmit. Sunt foarte mândră de ce a ieșit. M-am întors de curând dintr-o călătorie în Portugalia unde am filmat cadre pentru un nou clip pe care-l pregătim pentru vară. Vom înscrie 'You Are' la festivaluri de film și am în lucru piese noi.
Abia aștept să ne vedem la Weekend Sessions! Mă simt ca în vacanță când văd atâția oameni relaxați, bucurându-se de natură și de muzică - e un mediu perfect pentru socializare și deconectare de lumea agitată în care trăim. Nu mai e mult până la prima noastră întâlnire din acest an în Grădina Botanică. See you soon!
"Mara Halunga și Cauê De Marinis Project s-a născut în luna mai a anului 2018, o manifestare sinceră și autentică, aducând din Brazilia, pe lângă binecunoscuta bossa-nova, și alte exprimări mai puțin familiare, dar tradiționale, rezultând o călătorie sonoră ce a pornit cu samba din São Paulo, orașul natal al lui Cauê, trecând prin Rio de Janeiro, fiind într-o continuă căutare și extindere.
Cauê a cunoscut România pentru prima oară și pe Mara în anul 2013, în timp ce el străbătea Europa într-un turneu.
În 2014, când a vizitat pentru prima oară Brazilia, marea pasiune a Marei pentru muzica braziliană a devenit și mai profundă. Timp de doi ani cât a locuit în São Paulo și - a perfecționat atât limba portugheză cât și tehnica vocală și a început să studieze diverse instrumente de percuție tradiționale.
De atunci și până în prezent, proiectul călătorește între Brazilia și România, răspândind muzica braziliană peste tot pe unde trece.
Vă propunem o seară colorată, veselă, dar și ușor melancolică, trecând prin samba, MPB ( Música Popular Brasileira) și bineînțeles, bossa-nova, exclusiv în muzicala limbă portugheză braziliană."
Mugur Grosu este un scriitor, publicist și artist plastic român, membru al Uniunii Scriitorilor din România, născut în 1973 în Constanța. La 5 ani a luat primele lecții de pian și a început să frecventeze clubul de jazz al lui Harry Tavitian, artist cu care avea să lege o trainică prietenie, considerându-l părintele său spiritual. A debutat literar în 1990 în revista Tomis. A fost membru fondator al Cenaclului de Marți, alături de poeții: Sorin Dinco, Mircea Țuglea, Ileana Bâja și Grigore Șoitu[1]. Criticul literar Marin Mincu i-a publicat primele texte în volum, în antologia Starea de plasmă din 1999, și i-a girat debutul editorial, cu volumul Haltera cu zurgălăi (Editura Pontica, 2001). În 2007-2008 a fost redactor-șef adjunct al revistei Tomis.
În peisajul artistic extins, Skye Collective reprezintă un grup muzical volatil care își propune să expună povești și sentimente prin intermediul unor teme și ritmuri orientate stilistic către Progressive RnB. Sonoritatea trupei este una eclectică și provine din eterogenitatea mediilor în care au activat membrii: Ștefania Cristea - Vocal, Adam Skye - Chitară, Mihai Păun - Claviaturi, Mike Alex - Bass, Dan Dima - Tobe. Pe lângă piesele proprii vor aborda și câteva lucrări ce ne trimit către marile nume din lumea RnB, Soul și Jazz cu fuziuni de nuanțe alternative din muzica Pop contemporană.
A cânta, nota undeva Rainer Maria Rilke, este cu adevărat un alt fel de a respira. Dar tot respirare este, am spune noi, și a asculta muzică. Iar atunci când muzica ni se servește, pe seară, din chitara lui Maxim Belciug, chitaristul Încântărilor, înțelegem că a respira înseamnă să simți gust de cireșe coapte în timp ce vezi timpul cum fuge călare pe-o stea albastră. Înseamnă să te întâlnești cu tine însuți copil, înălțat în spațiul dintre două note, mângâind pe creștet căluți de mare. Un răgaz de desfătare și frumos care ne amintește că avem nevoie, măcar uneori, să mai și respirăm. Poate că asta chiar ar mântui lumea.
Maxim Belciug este unul dintre cei mai carismatici muzicieni români de astăzi. Nonconformist și activ, chitaristul şi-a obişnuit publicul cu un tip de act artistic bazat pe sinceritate totală. În România, a susținut numeroase concerte, de la prima scenă a țării - Ateneul Român - până la locații mai neobișnuite, precum cheiul Dâmboviței din București sau Peștera Bolii din Petroșani. În străinătate, chitara sa s-a facut deseori apreciată, în recitalurile susținute în Franța, Italia, Ungaria, Serbia, Austria, Scandinavia, Polonia și chiar pe tărâmul natal al chitarei, Spania. Discret ca persoană, dar expresiv până la năstruşnicie ca muzician, Maxim Belciug abordează un repertoriu eclectic, trecând cu graţie, într-un stil personal, de la baroc la muzică latino-americană sau de la romantici la flamenco, strunindu-şi chitara să caute mereu muzica pură, vie şi plină de culoare. Astfel, apariţiile sale în concert se bucură întotdeauna de ecoul special al trecerii unei păsări rare. Când cântă la chitară, Maxim Belciug deapănă de fapt, în fraze cu sonorităţi diverse, uneori pasionale, alteori atinse de reverie, o poveste de dragoste. Dragostea chitaristului pentru instrumentul său, pentru muzică şi pentru frumos, sub care se ascunde speranţa că “frumuseţea va mântui lumea”.
Mugur Grosu este un scriitor, publicist și artist plastic român, membru al Uniunii Scriitorilor din România, născut în 1973 în Constanța. La 5 ani a luat primele lecții de pian și a început să frecventeze clubul de jazz al lui Harry Tavitian, artist cu care avea să lege o trainică prietenie, considerându-l părintele său spiritual. A debutat literar în 1990 în revista Tomis. A fost membru fondator al Cenaclului de Marți, alături de poeții: Sorin Dinco, Mircea Țuglea, Ileana Bâja și Grigore Șoitu[1]. Criticul literar Marin Mincu i-a publicat primele texte în volum, în antologia Starea de plasmă din 1999, și i-a girat debutul editorial, cu volumul Haltera cu zurgălăi (Editura Pontica, 2001). În 2007-2008 a fost redactor-șef adjunct al revistei Tomis.
La sfârșit de primăvară, ce poate fi mai plăcut pentru auz decât sunetul valurilor mării care cântă în duet cu briza?
Prin anii '60, mai mulți muzicieni din Statele Unite și-au folosit talentul pentru a aduce pe scenă aceste sunete. Rezultatul? Surf rock - un gen muzical exotic din toate punctele de vedere.
În 2021, explorând acest gen muzical, am găsit, pe lângă numele care au pus bazele acestui gen, precum Dick Dale, The Ventures, The Atlantics, Eddie Bertrand, The Bel-Airs, trupe contemporane care mențin viu spiritul surf rock: Los Twang! Marvels, The Surf Coasters și preferata noastră, The Madeira. Muzica The Madeira s-a născut din vântul care răsună de-a lungul dunelor de nisip din Desertul Sahara și este muzica vechilor mistere mediteraneene, conform descrierii membrilor trupei. Găsim ceva magic în aceste compoziții și ne face mare plăcere să le aducem în fața ascultătorilor. De aceea, ne-am reunit sub numele unei piese The Madeira, devenind astfel The Undercurrents.
În intervalul scurt de timp de la fondare, interpretările noastre au putut fi ascultate atât pe plajele din România, în diverse locuri din București, dar și în afara țării. Ce putea fi mai potrivit decât să interpretăm piesele celor de la The Madeira chiar in Funchal, capitala Madeirei, de Ziua Madeirei, în 2021?! Da, cam atât de mult ne place acest gen muzical.
Vă invităm în corabia noastră pentru o croazieră legănată pe valurile surf rock-ului. Apropo, echipajul nostru are 2 locuri libere: basist și toboșar. Bun venit la bord! Toate pânzele sus!
Light Quartet reunește patru colege absolvente ale Universității Naționale de Muzică din București. Încă de la înființare, în vara anului 2014, Light Quartet și-a propus să încânte publicul abordând piese de genuri diferite într-o manieră proprie, formația camerală realizându-și chiar propriile aranjamente muzicale. Repertoriul cvartetului cuprinde cateva sute de lucrari interpretate instrumental sau vocal-instrumental din :
• muzică clasică și arii din opere celebre, cafe concert,
• tangouri,
• piese jazz,
• coloane sonore celebre din filme și desene animate,
• coveruri pop, pop-rock si rock,
• piese de actualitate,
• muzică tradițională românească (folclor),
• muzică internațională, inclusiv orientală,
• compoziții proprii.
Anul 2019 a însemnat pentru Light Quartet abordarea genului musical, un concept de teatru musical despre viața Mariei Tănase, după o idee a liderului formației, Elena Albu.
Light Quartet are la activ numeroase concerte naționale și internaționale, colaborări cu diverse trupe,apariții TV, Radio. Printre aparițiile publice se numără concertele susținute la Ateneul Român, Ateneul din Tecuci, recital în Malleray - Elveția, colaborări și concerte cu trupa rock Luna Amară (Cluj), recitaluri în cadrul Galei ArtOut, Festivalului "Muzică clasică la metrou”, apariție în emisiunea "Românii au talent” -Pro Tv, emisiunea radio “Imi place să LogOut” cu Bogdan Șerban (Radio Guerrilla), Centrul European Cultural si de Tineret pentru UNESCO Nicolae Balcescu, Radio3net "Florian Pittiș”, Festivalul "Săptămâna Haferland”, Festivalul "Teatru sub lună” (București și Moinești).
Ioana Tătărușanu este studentă la Facultatea de Litere a Unversității din București. În liceu a fost redactor ef al revistei Alecart.
A participat la festivalurile de literatură Poets în Transylvania și Poezia și a susținut lecturi în cadrul cenaclurilor Institutul Blecher de la București și Junimea de la Iași. În 2019, a primit premiul al II- lea la Concursul de creaţie literară „Iustin Panţa” și în 2020, premiul I pentru proză, la Concursul Național de Literatură Rețeaua Literară .
B.S.Q. este primul si singurul cvartet de saxofoane din Bucuresti care functioneaza
independent. Conceptul muzical de cvartet de saxofoane este mai putin cunoscut publicului si
este similar cu mult mai cunoscutul conecpt muzical de cvartet de coarde.
Obiectivul muzical principal al B.S.Q. este acela de a canta muzica special aranjata sau
compusa pentru tipurile diferite de saxofoane: bariton, tenor saxofon alto care este si liderul si
sopran.
B.S.Q. intentiononeaza sa familiarizeze publicul cu diversitatea, unicitatea si sunetul special
al instrumentelor de suflat din aceeasi familie care, cu sunete de la cel mai grav la cel mai
inalt, sunt capabile sa ofere o plaja sonora foarte vasta. Deasemenea impactul muzical este
diferit fata de o trupa care canta cu sectie ritmica prin faptul ca neavand bas sau toba unele
saxofoane joaca rolul acestora.
B.S.Q. poate canta orice stil muzical de la clasic la pop si chiar jazz si prin aranjamentele
sale muzicale speciale poate crea un Univers sonor total diferit.
B.S.Q. a aparut la ideea lui Jim Pywell, un muzician britanic care locuieste in Buc de 8 ani si
care a observat absenta in Romania a unui astfel de ansamblu, atat de prezent in traditia
muzicala a Marii Britanii.
Jim a fost la baza fagotist de muzica clasica, dirijor, compozitor si educator. In cei 30 de ani
de cariera a locuit in Kenya, India si Spania si a lucrat in diferite medii muzical si culturale..
B.S.Q. a fost fondat in 2019, a cantat la mai multe genuri de evenimente muzicale si
culturale si este compus din:
Jim Pywell - alto sax and band leader. Profesor la Scoala Britanica Bucuresti
Ovidiu Antonescu - saxofon bariton si tenor. Profesor asociat la Colegiul National George
Enescu.
Ana Maria Vierasu - Saxofon alto. alto - A studiat in Franta, Masteranda a Universitatii de
Muzica Bucuresti si a activat ca profesoara de saxofon la Colegiul National Dinu Lipatti.
Jose Alvarez Castillo - Saxofon Sopran - originar din Venezuela via Brasov.
Silviu Stanciu - Saxofon Tenor - Masterand al Universitatii Nationale de Muzica Bucuresti,
Profesor de Saxofon la Colegiul National George Enescu si Saxofonist la Filarmonica din
Bucuresti si Ploiesti.
Am avut totodata si alti membrii colaboratori insa insa formula actuala ne simtim cel mai
bine muzical si uman si dorim ca in aceasta formula sa exploram mai multe genuri muzicale,
sa creem proiecte noi si cate mai diverse care sa atraga un public cat mai divers.
Dov Meraki (Andra Maria) este un artist autentic, compozițiile sale reflectând self awareness and self loving și blooming, ceea ce inspiră publicul la a visa și a se conecta la o lume sonoră, colorată de groove și armonii de jazz, asupra cărora se așterne o voce childish, dar puternică, formând un tot armonios și foarte personal.
Proiectul a luat naștere în urmă cu cinci ani și a participat la festivaluri precum Holzstock Festival, Deva Jazz Festival, Jazz in the Park, Street Food Festival, Jazz TM, Street Delivery, Drobeta International Jazz Day."
Ioana Tătărușanu este studentă la Facultatea de Litere a Unversității din București. În liceu a fost redactor ef al revistei Alecart.
A participat la festivalurile de literatură Poets în Transylvania și Poezia și a susținut lecturi în cadrul cenaclurilor Institutul Blecher de la București și Junimea de la Iași. În 2019, a primit premiul al II- lea la Concursul de creaţie literară „Iustin Panţa” și în 2020, premiul I pentru proză, la Concursul Național de Literatură Rețeaua Literară .